Sambata 18.06.2016, la Scoala Gimnaziala nr.1, Fetesti, ne-am intalnit pentru a sarbatori 45 de ani de la absolvirea clasei a 8-a. Ne-am despartit la 15 ani si ne-am revazut, mai putini, dupa atatia ani. O intalnire emotionanta, o intalnire a sufletelor de copii, in trupuri de maturi. Nu am avut nevoie de cuvinte, pentru ca nu puteau exprima adancul inimilor noastre. Aveam nevoie de priviri si ganduri. Ne-am asezat in bancile din clasa in care o perioada am invatat si ne-am amintit. Incet, incet, am sters praful uitarii. Am redevenit ceea ce eram odata, poate uimiti de ceea ce suntem acum. O lacrima s-a prelins pe obraz, strangand in ea tot universul nostru sufletesc inexprimabil.
Doar cativa dintre invatatorii si profesorii nostri au fost prezenti. O generatie care incet, incet…ramane o amintire. Oameni frumosi, drepti, mandri, care ne-au asezat in viata si care merita tot respectul nostru.
Multi ani cu sanatate prieteni dragi si viata in continuare sa va aduca bucurii:
Aurelia, Dida, Doinita, Nuti, Mihaela, Rodica, Sanda, Xenia, Costel, Gigi, Ion, Marian, Paul, Viorel I., Viorel N. si Nicu
Cu o seara inainte Safta si Marian ne-au primit, undeva pe malul Borcei, la ei acasa, cu bunatati de peste si berbecut.
A doua zi la scoala.
Fotografii de prin 1965…
Si 2016…
“Pamantul este rotund si ceea ce pare a fi sfarsitul lumii poate fi, in acelasi timp, inceputul” – Ivy Priest
npostOle 